Societate si moralitate, Viata si constiinta

COMPETITIVITATE VS COOPERARE – EXISTA MORALITATE IN COMPETITIVITATE?

COMPETITIVITATE VS COOPERARE

COMPETITIVITATEA ARE LEGATURA CU INDIVIDUALITATEA SI CONFLICTUL

COOPERAREA ARE LEGATURA CU SOCIETATEA SI BINELE COMUN

MAI MULTA COOPERARE SI MAI PUTINA COMPETITIVITATE CRESTE MORALITATEA

COMPETITIVITATE SI COOPERARE IN NATURA

Daca ne uitam atent in natura observam mult mai des competitia decat cooperarea prin faptul ca selectia naturala este un factor determinant al evolutiei vietii.

LUPTA PENTRU SUPRAVIETUIRE PREVALEAZA COOPERARII IN NATURA

Selectia naturala naturala inseamna competitivitate, pe scurt cel mai puternic supravietuieste. Apoi o putem exprima si altfel la genul: cel mai adaptat supravietuieste, fiindca doar puterea in sine nu iti asigura supravietuirea ci iscusinta, inteligenta de a te adapta la mediu.

Insa oricum ai da-o in selectia naturala e vorba de lupta pentru supravietuire care inseamna competitivitate, unii mor si au pierdut lupta asta iar altii traiesc si au castigat aceasta lupta.

Indiferent ca e vorba de lupta dintre un pradator si prada, dintre doi masculi care isi disputa teritoriul de vanatoare sau despre o infectie, deseori e vorba de lupta pe viata si pe moarte iar la final cineva pierde acest meci si moare.

Deci legea junglei este instinctul principal in jurul careia se desfasoara viata zi de zi in mediul salbatic.

COOPERARE IN NATURA – DE LA UNICELULAR LA PLURICELULAR SI GRUPURI DE INDIVIZI

Desi lupta pentru supravietuire se bazeaza in primul rand pe a prinde/omora prada/inamicul si a trai tu in locul altora, a fost loc si pentru o alta strategie de supravietuire mai ingenioasa si anume cooperarea.

Perioade lungi de timp viata pe Terra a fost unicelulara, bacterii care se bateau pe hrana si intre ele ca sa supravietuiasca in apele fertile.

Insa dupa ce s-au batut atata timp intre ele au descoperit ca e mai bine sa nu te lupte chiar cu toti ceilalti din jur pentru hrana si supravietuire ci doar cu cativa (inamici) iar cu cei de langa tine sa colaborezi pentru a obtine supravietuirea.

Asta inseamna mai putina lupta, stres si apar comunitatile, de la comunitati de celule care „s-au imprietenit” si traiesc in simbioza pana la altele care „s-au cuplat cu totul” si s-au transformat in organisme pluricelulare (omul e format din trilioane de celule diferite, inclusiv bacterii prietenoase care traiesc in intestinele noastre).

Dupa tranzitia de la unicelular la pluricelular a existat o explozie a formelor de viata, fiindca au existat nenumarate variante interesante de a trai mai complex si mai eficient ca organism pluricelular comparativ cu o singura celula, o bacterie de exemplu.

In continuare selectia naturala a facut curatenie in aceasta frenezie a vietii, pastrand doar variantele cele mai bine adaptate la mediu si astfel mediul de viata de pe Pamant a ajuns sa dicteze in mare parte cine traieste si cine moare.

COOPERAREA INTRE SPECII LA NIVEL DE ECOSISTEM

Cu cat relatiile de cooperare au fost mai stranse si mai complexe cu atat supravietuirea indivizilor acelei specii de vietuitoare a depins mai mult de supravietuirea intregului ecosistem.

Daca echilibrul era stricat (fie din cauze externe precum eruptii vulcanice sau coliziuni cu asteroizi, fie din cauze interne – speciile rupeau intelegerea simbiotica de a trai in armonie) atunci sistemul cadea ca un joc de domino si se reseta in urma unor extinctii in masa.

Multe ecosisteme, precum recifele de corali sau padurile tropicale, sunt bazate foarte mult pe o cooperare foarte complexa intre organismele care le compun care mentine sanatatea intregului sistem.

De fapt intreaga viata actuala de pe Pamant este un mare ecosistem bazat pe cooperare la nivel de ansamblu, de big-picture iar lupta pentru supravietuire ramane doar drama cotidiana a indivizilor care trebuie sa faca asta fiindca asta e natura supravietuirii lor – de exemplu un rechin trebuie sa manance/omoare o prada ca sa traiasca dar nu distruge intregul recif in aceasta vanatoare.

COOPERAREA INTRE INDIVIZII ACELEIASI SPECII

Desi pare paradoxal, cooperarea a fost si este mai puternica intre specii decat intre indivizii aceleiasi specii.

Insa aceasta cooperare interspecifica este de nevoie, adica din nevoia de adaptare la mediu, nu e vreun mare act de caritate in asta – gen lasa-i si pe altii sa traiasca asa de dragul lor.

Cooperarea intre indivizi a venit pe varianta de „familie si vecini”, cei care sunt mai apropiati genetic si teritorial nu s-au mai luptat intre ei ci cu altii pentru supravietuire.

Adica cooperarea a fost evident tot o strategie de supravietuire si competitie in sine doar ca acum nu mai concurai cu cei de langa tine ci faceai echipa cu acestia ca sa te lupti cu cei care iti incalcau teritoriul unde te hraneai.

De aici a pornit puternicul instinct teritorial care il vedem in toate documentarele cu animale si nu in ultimul rand in societatea umana (facem razboaie pentru pastrarea granitelor si a controlului pe resursele pe care avem in locul de bastina).

COMPETITIVITATE SI COOPERARE IN SOCIETATE

Omul a reusit sa fie cel mai cooperant animal intraspecific, adica sa formeze mari aliante de indivizi in cadrul speciei pentru a putea lupta cu ceilalti membrii ai speciei cat si cu ceilalti pradatori (alte specii) care concurau pe teritoriul unde ne hraneam si traiam.

Desi nu este cel mai puternic, nu are nici colti nici gheare, omul este cel mai inteligent si a gasit solutii ingenioase de a se adapta la mediu, ba chiar a ajuns sa schimbe mediul natural dupa bunul plac.

Nu ne-am mai chinuit sa pastram padurea, campiile si savanele doar pentru noi ci le-am transformat in asa fel incat sa ne ofere ce avem nevoie sa supravietuim si chiar sa prosperam.

Si prosperitatea se vede in explozia demografica din ultimii mii de ani si in modul nostru de trai, in special din ultimele 200 de ani.

Insa suntem la un moment de cotitura si daca nu suntem suficienti de inteligenti si de adaptati la mediu „o sa o mierlim” intr-o noua extinctie in masa.

Deci sa nu ne laudam prea mult cu neocortexul nostru fiindca suntem la pas  „ sa ne taiem singuri craca de sub picioare” fiindca asa cum spuneam mai sus ecosistemul vietii pe Pamant este foarte complex si se bazeaza pe cooperare-echilibru intre specii.

Momentan ne comportam exact ca un cancer si fie natura reuseste sa se elibereze de noi prin molime si conditii de clima total neprielnice fiintei umane fie sucombeaza si odata cu ea si noi sau reusim sa ne reluam locul nostru in acest ecosistem complex si anume un pradator de top care nu distruge reciful de corali ci doar vaneaza sustenabil. Vedeti exemplu si analogia cu rechinul de mai sus.

DE LA ECOLOGIE LA ECONOMIE SI VIATA DE ZI CU ZI

Desi oamenii au realizat un record in regnul animal la nivel de colaborare intre indivizi inca suntem departe de o societate optima, echilibrata intre tendintele naturale de competitivitate si cooperare.

Lacomia omului a distrus toate sistemele socio-economice cladite de-a lungul timpului, fiindca foamea de bani, de imbogatire, de statut, de putere distruge echilibrul cooperarii si duce competitivitatea la un nivel periculos.

Matematic nu este posibil ca toti sa fim super bogati, milionari sau miliardari iar daca tot mai multi aspira catre asta si se lupta din rasputeri pentru aceasta obsesie egocentrica cu atat echilibrul socie-economic si politic se destrama.

Ca sa fie clar, daca vrei sa fii milionar/miliardar esti mai periculos pentru societate decat covidul sau chiar ebola, esti un cancer super agresiv care promoveaza competitia acerba care inevitabil va conduce la conflicte inclusiv razboaie.

Dupa parerea mea competitivitatea in societatea umana este utila doar ca un joc care sa tina animalul din noi sub control. In rest ar trebui sa ne bazam doar pe cooperare.

Poti fi competitiv si sa lupti sa castigi meciul de fotbal sau un joc de sah dar cand asta sta la baza supravietuirii tale ca sportiv atunci e ceva total eronat si periculos pentru toti cei implicati.

Poti castiga o medalie, un bonus pentru performanta ta cu care sa-ti alini ego-ul dar ca sa-l tii in frau nu vei primi mai multi bani pentru performanta ta decat cel de pe locul doi sau trei.  

De toti a fost nevoie ca sa functioneze un concurs, deci si pierzatorii au rolul lor si toti ar trebui sa fie recompensati pentru timpul lor alocat ca sa ne distreze pe noi spectatorii.

Scopul oricarui sport sau concurs sa fie la baza acela de a face miscare care e sanatoasa si eventual spectacol pentru cine ne urmareste iar noi sa ne satisfacem nevoie de competitivitate intr-un joc in care miza nu e supravietuirea noastra, nu e salariul nostru cu care sa traim.

In afara meseriilor bazate pe concurs cu public daca esti mai bun in ceea ce faci atunci nu o faci ca sa arati celorlalti ce smecher esti tu si ca sa castigi milioane ci o faci din pasiune si daca chiar esti asa de bun atunci poti sa oferi celorlalti  experienta si cunostintele tale prin educatie.

Pentru a ne castiga existenta regula de baza ar trebui sa fie cooperarea intre noi si cu natura si o minima performanta pentru o anumita meserie, activitate.

In rest sa fim liberi sa ne exprimam artistic fara presiunea ca daca creatia noastra nu place la public nu mai castigi bani din asta, o faci pur si simplu din pasiune, banii pentru traiul zilnic ii faci dintr-o minima performanta pe care o ai pentru o activitate necesara societatii iar in rest te distrezi si te bucuri de sport si arta cu prietenii si eventual fani daca ai.

GANDESTE OUTSIDE THE BOX

TRAIESTE MINIMALIST

ALEGEREA ITI APARTINE

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s