Logica conceptuala, Universul

DUALITATEA MATERIE-ENERGIE, RESPECTIV SPATIU-TIMP

LEGATURA DINTRE MATERIE SI ENERGIE – LOGICA CONCEPTUALA

MATERIA DESCRIE SPATIUL.

ENERGIA DESCRIE TIMPUL.

ENERGIA ESTE MATERIE IN MISCARE.

TIMPUL ESTE REPREZENTAT DE ORICE MISCARE IN SPATIU.

Este practic vorba de un singur lucru luat ca intreg dar descris ca si concepte diferite pentru ca se analizeaza separat anumite particularitati ale intregului.

Ce este acest intreg?

Este evident universul in totalitatea sa infinita in spatiu si timp.

Spatiul este pretutindeni si este infinit reprezentand intreg universul iar orice manifestare a spatiului este o forma de energie masurata ca timp.

Unii il numesc Dumnezeu incercand sa-i confere o imagine mai umana, fiind astfel un concept mai usor de digerat de majoritatea oamenilor indiferent de nivelul de cunostinte.

Insa realitatea este ceva mai complexa de atat si conceptul teist de personificare a realitatii este unul depasit atat de nivelul  cunostintelor din fizica, chimie, matematica cat si de o logica elementara, de logica conceptuala.

DUALITATEA MATERIE-ENERGIE

Ecuatia lui Einstein E=mc2 (la patrat) demonstreaza stiintific legatura dintre materie si energie si faptul ca sunt 2 aspecte ale aceluiasi intreg. Aplicarea teoriei este folosita practic in bombele si centralele nucleare.

Dualitatea materie-energie, particula-unda, spatiu-timp reprezinta de fapt 2 fete ale aceleiasi monede, ale aceluiasi intreg care se comporta diferit in functie de actiunea mediului inconjurator.

Electronul, fotonul si alte particule subatomice sunt mult mai des in starea de unda-energie si mai putin in starea de particula-materie, tocmai de aceea unitatea de masura a acestora este exprimata in electroni-volti si nu in picograme.

La nivel atomic si subatomic existenta este mai mult prezenta sub forma de unda-energie, lucrurile sunt foarte aproape de o stare de energie pura de baza iar cu cat urcam la nivel macroscopic se clarifica din ce in ce mai mult nivelul de existenta material-spatial si avem obiecte cu masa exprimata clar si dimensiuni bine definite si masurabile.

SPATIUL – MATERIA

La nivel macroscopic materia se observa mai usor decat incarcatura energetica a sa, de exemplu Pamantul este ceva foarte vizibil material vorbind si usor masurabil, insa campul sau gravitational nu se observa la fel de usor si se extinde cu mult mai departe in spatiu decat forma materiala a planetei.

Practic nu exista spatiu vid lipsit de energie, acest spatiu este necesar pentru a se exprima campul energetic al particulelor concentrate in marile corpuri materiale precum planete, stele, galaxii, etc.

TIMPUL – ENERGIA

Orice fenomen energetic presupune ca ceva s-a intamplat deci timpul este o caracteristica intrinseca a energiei, orice manifestare energetica presupune un lant de evenimente a caror insiruire este descrisa ca timp.

Pentru ca timpul sa nu existe sau sa se opreasca ar trebui ca absolut nimic sa nu se intample, totul sa fie inghetat la 0 absolut ceea ce nu este posibil teoretic iar practic acest lucru oricum nu poate fi observat vreodata pentru ca ar insemna ca nu totul s-a oprit, cel care observa face ceva, nu?

Timpul fiind o descriere a energiei, acesta nu este un standard absolut ci unul relativ in functie de fenomenul energetic pe care il descrie.

In trecut standardul timpului era dat de viteza rotatiei pamantului in jurul axei sale (ciclul zi-noapte) si in jurul soarelui (ciclul anotimpurilor).

Insa astazi standardul de timp s-a imbunatatit si in ceasurile atomice este dat de radiatia atomului de cesiu, de izotopul strontiu 87 sau ioni de mercur in cel mai nou ceas atomic lansat de NASA cu o eroare de o secunda la 9 milioane ani.

In spatiul cosmic timpul este si mai relativ si nu se mai raporteaza doar la sistemul nostru solar sau radiatia materialelor de pe pamant ci si la alte fenomene precum viteza luminii in raport cu gravitatia sau pulsatii ale diferitelor stele.

Insa noi am folosit ca sistem de referinta tot timpul nostru relativ de 1 an (adica o rotatie a pamantului in jurul soarelui) pentru a masura timpul in univers si ne folosim de acesta pentru a  descrie anul-lumina ca distanta in timp si spatiu fata de alte puncte sau evenimente in spatiul cosmic.

SPATIUL SI TIMPUL SUNT INFINITE PENTRU CA UNIVERSUL ESTE INFINIT

Asa cum am explicat mai sus spatiul si timpul, respectiv materia si energia sunt 2 fete ale aceluiasi intreg, iar acest intreg este universul.

Universul este infinit in timp pentru ca energia nu poate fi creata sau distrusa (principiul conservarii energiei) si cum energia exprima timpul, implicit timpul a existat dintotdeauna, la fel ca si universul, trece mereu prin tot felul de transformari dar nu dispare si nu se opreste din existenta nicioadata.

Mai simplu spus, conceptul de infinit legat de timp merge atat la infinit catre trecut cat si la infinit catre viitor, un  fel de minus si plus infinit fata de momentul prezent.

Spatiul este infinit pentru ca e nevoie de un spatiu infinit care sa cuprinda o energie infinita cum este intreg universul.

Daca incercam sa punem o masura in cantitatea de energie continuta de universul vizibil si implicit o masura a spatiului pana unde s-ar extinde am ajunge doar la o delimitare a unei portiuni dintr-un intreg mai mare care ar continua mai departe catre infinit.

Ca sa putem observa acea sfera finita a universului vizibil actual, implicit trebuie sa putem observa si spatiul care delimiteaza acea sfera, altfel nu avem cum sa descriem acea sfera – ganditi-va ca analogie cum e pamantul delimitat in spatiul cosmic din jurul sau.

Orice limita spatiala, delimiteaza ceva care e pana la acea limita, de altceva care este dincolo de acea limita. Prin urmare, daca vrem sa punem o limita fizica la spatiul universului nu facem decat sa delimitam ceva de altceva care continua mai departe de acea limita. Si putem pune oricate astfel de limite spatiale/fizice prin care doar vom mari spatiul si mai mult, practic nu vom face decat sa ajungem la acelasi inevitabil si anume universul infinit in spatiu.

Insa conceptul de infinit in spatiu poate merge atat catre exterior cat si catre interior, un fel de macro-infinit si micro-infinit fata de ordinul nostru de marime vizual sau oricare alt ordin de marime folosit ca sistem de referinta.

In cazul de micro-infinit inseamna ca ne putem duce cu ordinul de marime subatomica mult mai mult in jos si asa cum o picatura de apa e un intreg univers microscopic la fel un atom e un intreg univers cuantic/subcuantic si putem continua asa la ordine si mai mici de masura pana la infinit.

CONCEPTUL DE ALTE DIMENSIUNI SAU UNIVERSURI PARALELE INTR-UN SPATIU/UNIVERS INFINIT

Practic infinitatea spatiului catre exterior si interior conduce la existenta logica a unor universuri considerate aproape paralele cu ce se intampla la nivelul nostru dimensional de oameni pe o planeta intr-un sistem solar.

Universul unui atom isi pierde relevanta in descrierea unei planete la fel cum un om isi pierde relevanta in descrierea unei galaxii, sunt ordine de marime in spatiu si timp atat de diferite incat pot fi considerate lumi paralele care se intrepatrund foarte putin spre deloc.

Toate aceste lumi reprezentate de ordine de marime foarte diferite fac parte din acelasi intreg si anume universul infinit in spatiu si timp dar relevanta unor ordine de marime limitate isi pierd relevanta in exprimarea intregului infinit.

Mai multe despe infinit si cum afecteaza nu doar spatiul si timpul, intr-un alt articol pe viitor.

THINK OUTSIDE THE BOX!

Publicitate

3 gânduri despre „DUALITATEA MATERIE-ENERGIE, RESPECTIV SPATIU-TIMP”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s